Tu pleci Pleci.Ce simplu pare. Spui „Voi pleca!”,apoi dispari. Ce uşor.Şi ce vorbe goale pentru sufletul ei! Plânge. Tu ştii că ea plânge? Ştii că lacrimile curg pentru tine? Îţi pasă? Nu. Cu siguranţă nu-ţi pasă. Dacă ai fi ştiut ce este în sufletul ei, Dacă ai fi aflat vreodată cât de mult te iubeşte, Poate nu ai mai fi plecat. Ea a crezut în iubire Pentru că a crezut în ochii tăi care au minţit. A ascultat vorbele tale si a zâmbit. Ai prins-o de mână si ea a visat. A îndrăznit să zboare. A crezut în îngeri Şi îngerii i-au spus Că va fi singură, Dar tu erai lângă ea Şi nu acrezut în vorba lor. Acum plânge. Tu pleci şi o rogi să înţeleagă. Inima ei nu ştie să rănească. Lovită de durere,inlănţuită de lacrimi, Ea se uită în ochii tăi. S-ar lega de o ultimă speranţă, S-ar prinde uşor de orice cuvânt Ca să te oprească. Dar ce vorbe te mai pot întoarce? Ce cuvinte te-ar putea ajuta să înţelegi Că ea plânge si îi este tot mai greu fără tine. În faţa ta apare o nouă lume, Drumul tău are lumini, Dar calea ei este întunecată. Sufletul îi este gol şi trist. Nu mai are nimic. În lumea ei nu mai este soare. Sunt doar lacrimi care curg pentru tine. Picături de rouă amară Îi amintesc că nu mai eşti în lumea ei, În viaţa ei. Tu pleci.Ce uşor pentru tine! Ce simplu să spui "Plec!" şi să te duci. Cât de banal este să răneşti Un suflet care,dacă ar fi avut timp, Un singur lucru ţi-ar fi cerut :"Să nu pleci!". Te duci nepăsător spre o altă rază Şi niciodată nu vei ştii Că în urma ta un suflet plânge. Este trist dar încă te iubeşte. Nu ţi-ar face rău vreodată, N-ar arunca un braţ de spini, Dar are inima întristată,inecată în suspin.